Aproximativ 75% dintre copii fac otita cel putin o data pana la varsta de 3 ani. Poate afecta si adultii, dar in principal este o boala a copilariei. Cei mai multi copii nu se mai imbolnavesc dupa varsta de 4 ani.
Otita este o inflamatie a urechii, aparuta cel mai adesea ca si complicatie a unei raceli sau a altor boli respiratorii. Urechea comunica cu nasul si daca mucisorii nu sunt bine curatati sau aspirati, se infecteaza si urechea. Motivul pentru care cei mai afectati sunt copiii mici este imposibilitatea de a le curata foarte bine nasul.
Simptome
Cel mai frecvent simptom de otita este durerea. Copiii de 2-3 ani pot spune ce ii doare sau se tin de urechiusa bolnava sau de ambele. Somnul intrerupt, febra, scurgerea de puroi din urechi, dezechilibrul si modificarea auzului sunt alte simptome obisnuite.
In cazul otitei la bebelusi, acestia vor fi agitati (din cauza durerii), nu dorm, fac febra, refuza mancarea si pot avea si diaree.
De retinut! Fiecare copil este unic, la fel si simptomele unei boli. Durerea poate fi provocata si de eruptiile dentare. Consultul unui pediatru este foarte important la copii.
Complicatii
Otita netratata poate duce la infectii in alte zone ale capului, pierderea permanenta a auzului si probleme la vorbire.
Factorii de risc
Cei mai afectati sunt bebelusii si copiii mici. La bebelusi, cei mai multi parinti fac greseala de a-i hrani la orizontala, favorizand astfel ajungerea mancarii in urechiusa. Cel mai corect este la 40-45 de grade.
S-a observat ca baietii fac mai des otite decat fetele. Copiii cu parinti care in copilarie au avut otita mai probabil ca vor face si ei.
Fumatul in casa unde locuiesc copii este un alt factor de risc. Cei mai expusi sunt cei care racesc frecvent, in special copiii din colectivitati.
Tratament
Pana cand ajungeti la medic, puteti sa le dati medicamente pentru durere (Paracetamol, Ibuprofen) sau puneti o paturica incalzita pe zona dureroasa. Medicul ii va prescrie antibioticul necesar sau alte tratamente in functie de starea fiecarui copil. De obicei, nu este necesara internarea.
Dr. Diana Gradinaru